Legitimitás és autoritás
Democracy, Crisis, Legitimacy
The paper analyzes the notions of democracy, crisis, and legitimacy, investigating the relations between them in the twentieth century history of political philosophy, as follows: 1. the emergence of modernity as overall crisis of the ancient political system by Alexis de Tocqueville; 2. the identification of the history of European civilization with the history of the principles of legitimacy by Guglielmo Ferrero; 3. Max Weber's theory of legitimacy which became a classical approach for the subsequent sociologists' and philosophers' generations; 4. democracy as a proper method for the selection of political leaders in modern mass societies by Joseph Schumpeter; 5. Carl Schmitt's model which gave an overall critic of liberalism; in this view there is a deep contradiction between liberalism and democratism which inevitably leads to the crisis of the modern pluralistic democracy based upon many-party system; 6. Seymour Martin Lipset's investigation of the interrelation between legitimacy and efficiency; the application of these abstract concepts in modelling of concrete historical situations; 7. Hannah Arendt's revaluation of the basic notions of political philosophy; 8. Jürgen Habermas' overall theory of legitimacy crisis in late capitalism; 9. David Beetham's strongly anti-weberian theory of legitimation.
Democrație, criză, legitimitate
Acest studiu analizează noțiunile democrației, a crizei și a legitimității, investigând relațiile dintre ele în filosofia politică a secolului 20, după cum urmează: 1. apariția modernității ca o criză generală a vechiului sistem politic la Alexis de Tocqueville; 2. identificarea istoriei civilizației europene cu istoria principiilor legitimității la Guglielmo Ferrero; 3. teoria legitimității a lui Max Weber care a devenit un mod de abordare clasic pentru generațiile următoare de sociologi si filosofi; 4. democrația ca metodă specifică de selecție a liderilor politici în societățile moderne de masă la Joseph Schumpeter; 5. modelul lui Carl Schmitt care oferă o critică generală a liberalismului; această viziune sesizează o contradicție abruptă între liberalism și democrație ce duce inevitabil la criza democrațiilor moderne bazate pe sistemul pluripartid; 6. investigațiile lui Seymour Martin Lipset privind interacțiunile dintre legitimitate si eficacitate; aplicarea acestor concepte abstracte în modelarea unor situații istorice concrete; 7. reevaluarea conceptelor de bază ale filosofiei politice la Hannah Arendt; 8. teoria generală a lui Jürgen Habermas privind criza de legitimitate în capitalismul târziu; 9. teoria categoric anti-weberiană a legitimității la David Beetham.
Legitimacy Crisis and the Loss of Authority
This research tries to contribute to the understanding of the problems that occur when discussing legitimacy and authority in modern age. To understand these issues we need to investigate the complexity of different phenomenes the notion of modernity includes. The components of this complexity are those moments in social communication that led to the change of view-points on legitimacy and authority relations. There are three relevant levels in the history of these moments: a) the mental revolution of early radical Enlightenment; b) the organizing and the problems of the classical state of law and of the welfare state; c) the consequences of political system change in Central and Eastern Europe. This overview outlines the relations established between legitimacy and authority on the one hand and public sphere, public opinion and climate of opinion on the other hand, contributing all in all to the understanding of the political manipulation's role in modern, respectively postmodern democracy.
Criza de legitimitate și pierderea autorității
Acest studiu încearcă să contribuie la înțelegerea problemelor care se ivesc în legătură cu legitimitate și cu autoritate în epoca modernă. Pentru înțelegerea acestor probleme avem nevoie de investigarea complexității diferitelor fenomene care sunt cuprinse în noțiunea modernității. Părțile acestei complexități sunt acele mișcări ale comunicării sociale care au dus la schimbarea viziunilor asupra legitimității și asupra relațiilor de autoritate. Din istoria acestor mișcări subliniem trei etape: a) revoluția mentală a iluminismului radical timpuriu; b) formarea și problemele statului de drept clasic și ale statului de bunăstare; c) consecințele schimbării sistemului politic în Europa Centrală și Orientală. Această privire de ansamblu face posibilă schițarea relațiilor dintre legitimitate și autoritate pe de o parte, și ale celor dintre sfera publică, opinia publică și atmosfera publică pe de altă parte, contribuind inclusiv la înțelegerea rolului manipulării politice în democrația modernă, respectiv postmodernă.
Authority, Power, and Legitimacy
This paper offers an analyse of the concepts of title, supported by examples both from history of ideas, and the contemporary discussion. The author shows the double meaning of the term authority on the basis of R. B. Friedman's expressions – to be in authority, and to be an authority – in the first part; and exemplify the appearance of the same conceptual problem by the teaching of Han Feizi and his fajia school, without using European nomenclature, in the second. The main part of the writing analyses the connections of authority, power, and legitimacy in early modernity and in contemporary debates. The author used for it Max Weber's expression of "usurpation of the right of power by cities", some early modern commentaries of the 13th part of The Epistle of Paul the Apostle to the Romans (Calvin; Petrus Melius – "the Hungarian Calvin"; and Locke), and some examples for the underestimated legitimacy of institutions in the contemporary political philosophy. The conclusion of the paper is that there is a need of separation between persons and the authority of institutions they represent
Autoritate, putere și legitimitate
Acest studiu oferă o analiză a conceptelor care apar în titlu, susținută de exemple luate atât din istoria ideilor, cât și din discursurile contemporane. În prima parte autorul arată semnificația dublă a termenului autoritate be baza expresiilor lui R. B. Friedman: a avea autoritate, respectiv a fi o autoritate [to be in authority – to be an authority]; iar în partea a doua arată apariția aceleiași probleme conceptuale în învățăturile lui Han Feizi și ale școlii sale fajia, fără a folosi nomenclatura europeană. Partea principală a lucrării analizează legăturile dintre autoritate, putere și legitimitate în modernitatea timpurie și în dezbaterile contemporane, referindu-se la expresia lui Max Weber, „uzurparea dreptului asupra puterii de către orașe", la câteva comentarii din modernitatea timpurie referitoare la partea a 13-a a epistolei apostolului Pavel către romani (Calvin; Petrus Melius – „Calvinul maghiarilor"; Locke), respectiv la câteva exemple ale legitimității subestimate a instituțiilor în filosofia politică contemporană. Concluzia autorului este că există o necesitate de a separa persoanele de autoritatea instituțiilor pe care le reprezintă.
Whether Political Authority has a Chance or the Chances of Authority
This essay explores where political authority "stands" in nowadays democratic political system. It outlines the limitations of the authority concept by means of Hannah Arendt's and Robert A Dahl's ideas; it tries to clarify the distinction between person's and institution's authority. It analyses which are the institutions that have or claim to have authority in contemporary political practice and it ponders on the question how and on what terms this claim is legitimate. In the end, the author indicates the desired position of political authority formation.
Dacă este posibilă autoritatea politică, ori șansele autorității
Acest eseu încearcă să exploreze „locurile" autorității politice în ordinea politică democratică contemporană. El schițează limitele conceptului autorității cu ajutorul ideilor respective ale lui Hannah Arendt și Robert A. Dahl; încearcă să clarifice, în ce măsură se poate face distincția între autoritatea persoanelor și cea a instituțiilor; analizează care sunt în practica politică contemporană acele instituții care au sau pretind autoritate, și reflectă asupra înrebării, în ce măsură și cu ce condiții este legitimă această pretenție. În final, autorul arată acele locuri ale formării autorității politice pe care le consideră de dorit.
Legitimacy and Representativity
The research tackles the problem of legitimacy argumented by the agreement motive, in the context of the two classical democratic state forms, that is representative and participatory democracy. The topical approach is due to the fact that worldwide, those practices and democratic participatory forms expand, which try to castigate the democratic deficit (inevitable in the representative democracy) through immediate involving of citizens in democratic decision making. It is less known that even in the U. S. A., the native country of modern representative democracy, there already was at the very beginning of the republic, a strong opposition to the practising of the representative principle. First, the opposition between the representative and the immediate participation became obvious in the argument of the Republicans and the Federalists, but this contradiction of ideas still defines american public political thinking. The research offers an inward look into the past and present of one of the parts, the american "democratic" thinking, enumerating the arguments that plead for the idea of immediate participation.
Legitimitate și reprezentativitate
Studiul abordează problema legitimității pe baza motivului consimțământului, în contextul celor două forme clasice ale statului democratic, și anume democrația reprezentativă și cea participativă. Actualitatea modului abordării provine din faptul că pe plan mondial sunt în expansiune acele practici, respectiv foruri democratice participative care încearcă corigarea deficitului democratic indispensabil de democrația reprezentativă prin antrenarea imediată a cetățenilor în luarea democratică a deciziilor. Este mai puțin cunoscută faptul că în SUA, țara natală a democrației reprezentative moderne, a existat încă de la începutul subzistenței republicii o opoziție puternică față de exercitarea principiului reprezentativității. La început, opoziția dintre principiul reprezentativității și cel al participării imediate s-a manifestat în discuția dintre republicani si federaliști, dar opoziția dintre cele două grupuri de idei caracterizează până și în ziua de azi gândirea publică politică americană. Studiul oferă o introspecție în trecutul și prezentul unora dintre părti, în modul de gândire „democratic" american, enumerând argumentele care pledează pentru ideea participării imediate.
Mappa
Whether the State Looses from Its Powers
See Ulrich K. Preuß: Entmachtung des Staates? In Stefan Gosepath – Jean- Christophe Merle (Hrsg.): Weltrepublik: Globalisierung und Demokratie. C. H. Beck, München, 2002, 99–110.
Dacă statul își pierde din puteri
Vezi Ulrich K. Preuß: Entmachtung des Staates? In Stefan Gosepath – Jean-Christophe Merle (Hrsg.): Weltrepublik: Globalisierung und Demokratie. C. H. Beck, München, 2002, 99–110.
Are Global Social and Economic Rights Fundamentable?
See Jean-Christophe Merle: Lassen sich Sozial- und Wirtschaftsrechte im Weltmaßstab rechtfertigen? Rechtsphilosophische Hefte, 7/1997, 7–24.
Oare sunt fundamentabile drepturile sociale si economice globale?
Vezi Jean-Christophe Merle: Lassen sich Sozial- und Wirtschaftsrechte im Weltmaßstab rechtfertigen? Rechtsphilosophische Hefte, 7/1997, 7–24.
Recenzió