Tudat, öntudat, Én
The Puzzle of Conscious Experience
See Scientific American, Dec. 1995, 62–68.
Misterul experienței conștiente
Vezi David J. Chalmers: The Puzzle of Conscious Experience. Scientific American, Dec. 1995, 62–68
The Reappearing Self
See Hurley: Introduction: The Reappearing Self. In Susan L. Hurley: Consciousness in Action. Harvard University Press, Cambridge, MA, 1998, 1–24.
Reapariția Sinelui
Vezi Susan L. Hurley: Introduction: The Reappearing Self. In Susan L. Hurley: Consciousness in Action. Harvard University Press, Cambridge, MA, 1998, 1–24
I am John's Brain
See Journal of Consciousness Studies, 2/1995, 144–148.
Sunt creierul lui John
Vezi Andy Clark: I am John's Brain. Journal of Consciousness Studies, 2/1995, 144–148.
Analitikus filozófia Magyarországon
What is Analytic Philosophy?
In their introductory essay, the authors first survey the history of analytic philosophy from the beginnings to the present, dividing it into three phases. The first phase includes the early Russell, the early Wittgenstein and Logical Positivism, the second one the ordinary language philosophy, while the third one, the period from the 50's to present-day developments includes naturalism in the philosophy of mind, Quine's rejection of the analytic-synthetic distinction and his naturalized epistemology and the revival of analytic metaphysics through Kripke.
In the second part of the essay, the authors consider some proposals to define analytic philosophy, and argue that although one cannot give an exact, comprehensive definition, its most distinctive characteristic is its problemoriented approach to the big questions of philosophy, in contrast to the so-called continental tradition.
Ce este filosofia analitică?
În studiul introductiv autorii trec în revistă istoria filosofiei analitice de la începuturi până în prezent, divizând-o în trei etape. Prima etapă include perioada timpurie a lui Russell, Wittgenstein și pozitivismul logic, a doua, filosofia limbajului obișnuit, în timp ce a treia – perioada din anii '50 până la progresele atinse în zilele noastre – naturalismul în filosofia minții, respingerea distincției analitic–sintetic de către Quine și epistemologia sa naturalizată precum și renașterea metafizicii analitice prin Kripke.
În a doua parte a eseului autorii au în vedere unele propuneri pentru definirea filosofiei analitice și argumentează că, deși nu se poate defini exact și cuprinzător, caracteristica distinctivă a acesteia este abordarea orientată spre problematica marilor întrebări din filosofie în contrast cu așa-numita tradiție continentală.
Weltanschanung and Theories of Perception in the History of Analytic Philosophy
The paper provides a large-scale typology of some major theories of perception in 20th century analytic philosophy and a description of how these theories are connected with a general metaphysical issue, the mind-world relation. It divides into two parts. In the first, "given-based" theories of perceptions, which hold that phenomenal experience plays a fundamental role in perception and is ontologically basic, and adjoining views of the mind-world relation are considered, which were dominant in the first half of the century. In the second, some alternatives to the given-based approaches are presented, namely naturalist and therapeutic approaches, which were prominent in the second half of the century. They comprise, on the one hand, some materialist theories of perception, which take physical entities to be basic (identity, supervenience and eliminativist views), and naturalist dualism, which holds that physical entities and experience are ontologically on a par; on the other, some important "therapeutic" approaches (i.e. semantic, pragmatic, and conceptualist therapies for the problem of mind-world nexus), with a focus on McDowell's conceptualist views.
Weltanschauung și teoriile percepției în istoria filosofiei analitice
Lucrarea prezintă o vastă tipologie a unor teorii majore despre percepție în filosofia analitică din secolul 20 precum și o descriere a felului în care aceste teorii sunt conectate cu o temă metafizică generală, relația dintre intelect și lume. Cuprinde două părți. Prima parte ia în considerare teoriile percepției propriu-zise, care susțin că experiența perceptivă joacă un rol de bază în percepție și este fundamentală din punct de vedere ontologic, precum și teoriile adiacente ale relației intelect–lume, care au fost dominante în prima jumătate a secolului. A doua parte prezintă alternative ale aspectelor propriu-zise, și anume aspecte naturaliste și terapeutice, care au fost proeminente în a doua jumătate a secolului. Ele cuprind, pe de o parte, unele teorii materialiste despre percepție, care consideră entitățile fizice fundamentale (identitatea, dependența și perspectiva eliminativistă) și dualismul naturalist, care susține că entitățile fizice și experiența sunt ontologic la fel de importante; pe de altă parte unele abordări „terapeutice" importante (de exemplu terapii semantice, pragmatice și conceptualiste privind problema relației complexe intelect–lume), cu accent pe cercetările conceptualiste ale lui McDowell.
A Dialogue on Belief and Intentionality
The paper is a dialogue between Dan (standing for Daniel Dennett) and Jed (standing for a mixture of Jerry Fodor, Ned Block and Fred Dretske), which explores the relation between two very different approaches to the naturalistic treatment of intentionality and mental content. It begins with Jed's argument for a reductionist and strongly realist view, which is then challenged by Dan on various points. It emerges from the discussion what reasons Dennett has for disagreeing with the mainstream approach and also why his own position is difficult to pin down.
Dialog despre credință și intenționalitate
Studiul este un dialog între Dan (care îl reprezintă pe Daniel Dennett) și Jed (o combinație între Jerry Fodor, Ned Block și Fred Dretske), explorând relația dintre două abordări foarte diferite ale tratării naturaliste a intenționalității și conținutului mental. Debutează cu argumentul lui Jed pentru o viziune reducționistă și puternic realistă, ce este apoi contestată de Dan din diverse aspecte. Reiese din discuție care sunt motivele pentru care Dennett nu este de acord cu abordarea principală și de asemenea, din ce cauză poziția lui este greu de definit.
Philosophical Debates on Folk Psychology
In this survey article I introduce some theories of folk psychology and point out some of their problems. I group them into two main camps, i.e. into classical Humean and non-Humean versions, depending on their attitude towards the nature and function of mental states ascribed by our folk psychological practice. The main questions discussed here are mainly about the account they give of the meaning of folk psychological terms and of the function and practice of mental ascription.
Dezbateri filosofice despre psihologia populară
În acest studiu de cercetare prezentăm unele teorii ale psihologiei populare și punctăm câteva dintre problemele sale. Acestea sunt grupate în două secțiuni: în versiunile clasice ale lui Hume și în cele care nu aparțin lui Hume, depinzând în atitudinea lor de natura și funcția stărilor mentale atribuite de către practica noastră în psihologia populară. Principalele aspecte discutate aici se referă mai ales la descrierea pe care o oferă sensului termenilor psihologiei populare și la funcția și practica atribuirii mentale.
Conceivability Arguments for Dualism
One of the characteristic features of Descartes's philosophical system is its ontologically dualist picture of human beings: the human mind and body are totally distinct substances, whose connection is limited to a rather mysterious causal interaction taking place in the pineal gland of the brain. Descartes' most famous argument for his thesis about the "real distinction" between mind and body, the so called "epistemological" or "conceivability" argument, shows a remarkable similarity to those arguments which were recently advanced by the modern supporters of dualism. Both Descartes and some leading neo-dualists, most notably D. Chalmers claim that the conceivability of certain situations guarantees its (metaphysical) possibility, and on the basis of this metaphysical thesis they try to draw dualist ontological conclusions which are supposedly valid in our actual world. In spite of the obvious resemblance, Chalmers suggests that while the formulation given by Descartes is not sound, his line avoids the problems of the original version, partly because it is based on a more penetrating, "two-dimensional" analysis of the semantics of modal statements. The aim of this paper is to examine shortly this claim on the basis of a reconstruction and comparison of the original and the new "Cartesian" arguments.
Argumente dualiste bazate pe ceea ce poate fi gândit
Una dintre trăsăturile caracteristice ale sistemului filosofic al lui Descartes este înfățișarea ontologic dualistă a ființelor umane: mintea și trupul sunt două substanțe în totalitate distincte, legătura dintre ele fiind limitată la o interacțiune cauzală mai degrabă misterioasă, care are loc în glanda pineală a creierului. Argumentul cel mai cunoscut al lui Descartes referitor la această teză, așa numitul argument „epistemologic", demonstrează o asemănare remarcabilă cu acele argumente recent avansate de către suporterii moderni ai dualismului. Descartes, la fel ca alți însemnați neodualiști, în special D. Chalmers, pretinde că imaginabilitatea unor anumite situații garantează posibilitatea metafizică, iar pe baza acestei teze metafizice, ei încearcă să extragă concluzii ontologice dualiste care prin supoziție sunt valide în lumea actuală. În ciuda evidentei asemănări, Chalmers sugerează că, în timp ce formularea dată de Descartes nu este solidă, subiectul său evită problema versiunii originale, parțial pentru că se bazează pe o analiză bidimensională și mai profundă a semanticii declarațiilor modale. Scopul acestei lucrări este examinarea pe scurt a acestei pretenții pe baza reconstrucției și comparației noilor argumente carteziene cu cele originale.
Challenges against Intentional Theory of Perception
One of the most important theories of perception is intentionalism. According to intentionalism to explain perception we need not to ask what ontological status the object of perception has, as naiv realism and idea theory do, but we have to give account of the structure of perception. Thus, a state of perception is a kind of mental state having two essential properties. The first property is that perception is conceptual, which means that we always can give description of perception. The second property is that perception is representational, which means that perception always has object (whether physical or mental or something else) or in other words: perception is always about something. In recent years intentionalism was attacked regarding these two properties. On one hand qualia realism claims that perception is partly non-representational, on the other, non-conceptual theory claims that perception is not wholly conceptual. In my paper I first introduce intentionalism, then I examine arguments against intentionalism. Finally I draw the conclusion that intentionalism – in its original version – is not maintainable, and I offer a theory, phenomenal constitutionalism, on the basis of which we can re-think intentionalism.
Provocări contra teoriei intenționale a percepției
Una dintre cele mai importante teorii ale percepției este intenționalismul. Potrivit acestuia, pentru a explica percepția nu este nevoie să întrebăm ce statut ontologic are obiectul percepției, ca în cazul realismului naiv și al teoriei ideatice, dar trebuie să luăm în considerare structura percepției. Astfel, starea de percepție este un fel de stare mentală având două proprietăți esențiale. Prima: percepția este conceptuală, ceea ce înseamnă că o putem descrie întotdeauna. A doua: percepția este reprezentațională, adică are de fiecare dată obiect (mental, fizic sau altceva), cu alte cuvinte este mereu despre ceva. În ultimii ani, intenționalismul a fost atacat în privința acestor două proprietăți. Pe de o parte realismul universal pretinde că percepția este în parte non-reprezentațională, pe de altă parte, teoria non-conceptuală susține că percepția nu este în întregime conceptuală. În lucrarea de față prezentăm intenționalismul, apoi examinăm argumentele contra intenționalismului. În final concluzionăm că intenționalismul în versiunea sa originală, nu se poate susține și oferim o teorie, constituționalismul perceptiv, pe baza căreia putem regândi intenționalismul.
Possible Worlds
Reasons are given why the metaphysical concept of a possible world due to Leibniz was side-lined for a long time, and why there is renewed interest in it in current analytic philosophy. The paper then offers a brief overview of the current debate in analytic philosophy about the existence and nature of possible worlds, with some of the major positions and arguments backing them presented.
Lumi posibile
Motivăm în această lucrare de ce conceptul metafizic al unei lumi posibile, datorat lui Leibniz, a fost exclus timp îndelungat și de ce a stârnit din nou interesul în filosofia analitică actuală. Lucrarea oferă apoi o privire de ansamblu asupra dezbaterii actuale din filosofia analitică despre existența și natura lumilor posibile, susținută fiind de principalele atitudini și argumente.
Problems of Reference
In this paper I make a survey of the main accounts of reference in the 20th century. During this I concentrated mainly on the two syntactically simple linguistic devices, namely names and indexical terms, by which we can refer to individual objects in the world. According to my interpretation, the difference amongst the treated accounts can be grasped in the terms of two intuitively equally plausible criteria of the relation between a linguistic utterance and the thought manifested in it. The first one, which Gareth Evans called "Russell's Principle", holds that we must know what we say, so the thought expressed by a sentence have intrinsic relation to the object it is about. The second one, which is called externalism, conversely holds that to answer the question what our linguistically expressed thoughts are about, we must consider the world and the other speakers around us, and consequently it is possible to err in the content of our thoughts. I am arguing in the paper that the more an account match one of the two demand, the less plausibility it have from the point of view of the other.
Problemele referinței
În această lucrare cercetăm principalele relații ale referinței în secolul 20, cu precădere două procedee lingvistice sintactice simple: nume și termeni lexicali cu ajutorul cărora putem face referire la obiecte individuale din lume. Potrivit interpretării personale, diferența dintre relațiile tratate poate fi înțeleasă în termenii a două criterii în mod egal plauzibile intuitiv, a relației dintre un enunț lingvistic și gândul manifestat prin el.
Primul, pe care Gareth Evans l-a numit „principiul Russell", susține că trebuie să știm ce spunem, astfel încât gândul exprimat de propoziție să aibă o relație intrinsecă cu obiectul la care se referă. Al doilea, numit externalism, susține în mod invers că, pentru a răspunde la întrebarea „despre ce sunt gândurile noastre exprimate lingvistic", trebuie să luăm în considerare lumea și vorbitorii din jur și ca rezultat este posibil să greșim în conținutul gândurilor noastre. Astfel, afirmăm în lucrare că, cu cât o relație se potrivește uneia dintre cele două cerințe, cu atât mai puțin este plauzibilă din punctul de vedere al celeilalte.
Russell's Firm Theory of Definite Descriptions
According to Russell, definite descriptions are quantified expressions. Following Strawson's lead, others think that at least some definite descriptions are referential. The primary suspects are incomplete descriptions like "the pug", which do not pick out a unique entity but can nevertheless be part of true utterances as in "the pug is asleep", uttered with a single sleeping pug in view. This is easily captured if we treat "the pug" as referring to the conversationally salient pug. By contrast, Russell's theory (in its basic form at least) equates such utterances to "exactly one pug exists and it is asleep", which is false because the world contains several pugs. This paper argues that incomplete descriptions in fact strengthen the case for Russell's theory for two reasons. First, the referential alternative is far too limited to provide a genuine remedy for the problems posed by incomplete descriptions. Second, there is an overwhelmingly plausible way to deflect a popular argument that the similarity between incomplete descriptions and complex demonstratives like "that pug" calls for a referential treatment for both.
Teoria fermă a lui Russell privind descrierile definite
Conform lui Russell descrierile definite sunt expresii cuantificabile. Urmând exemplul lui Strawson, alții cred că cel puțin unele descrieri categorice sunt referențiale. Primele suspiciuni se referă la descrieri incomplete ca: „mopsul", ce nu aleg o entitate unică ci pot fi în același timp parte din enunțuri adevărate precum: „mopsul doarme", rostit având în vedere un singur mops. Este mai ușor de înțeles dacă tratăm mopsul ca referindu-se conversațional la cel mai important mops. În opoziție, teoria lui Russell (cel puțin în forma sa inițială) egalează astfel de enunțuri precum „există un singur mops și doarme", ceea ce este fals pentru că în lume există mai mulți mopși. Această lucrare susține că descrierile incomplete întăresc de fapt cazul teoriei lui Russell din două motive. Primul, alternativa referențială, este de departe mult prea limitată să asigure un remediu autentic pentru problemele ridicate de descrierile incomplete. Al doilea, există o modalitate plauzibilă copleșitoare pentru a schimba direcția unui argument cunoscut, și anume că asemănările între descrieri incomplete și complex demonstrative precum „acel mops" cer deopotrivă un tratament referențial.
A Short Outline of the History of Analytical Philosophy of History
The essay gives a short outline of analytical philosophy of history from Hempel's classical essay (The Function of General Laws in History, 1942) to Danto's The Decline and Fall of the Analytical Philosophy of History of 1995, and draws the conclusion that, in spite of the fact that in the last years there is little novelty in this field, the problems raised by the analytical philosophy of history are still worthy of being explored. Jenő Pöntör: Skepticism and Externalism Skepticism is the central problem for epistemology. The skeptic's view is that we can't know anything, or we can't know anything about some specific topic. In this paper first I sketch the problem, then present epistemic externalism a popular way in contemporary analitic philosophy intended to solve it.
Scurt istoric despre filosofia analitică a istoriei
Eseul redă o schiță a filosofiei analitice a istoriei, începând cu eseul clasic al lui Hempel: „Funcția legilor generale în istorie" (1942) până la „Declinul și căderea filosofiei analitice a istoriei" de Danto (1955) și conduce la concluzia că, în ciuda neînsemnatelor noutăți din acest domeniu în ultimii ani, problemele ridicate de filosofia analitică a istoriei merită încă explorate.
Skepticism and Externalism
Skepticism is the central problem for epistemology. The skeptic's view is that we can't know anything, or we can't know anything about some specific topic. In this paper first I sketch the problem, then present epistemic externalism a popular way in contemporary analitic philosophy intended to solve it.
Scepticism și externalism
Scepticismul este o problemă centrală a epistemologiei. Viziunea sceptică susține că nu putem ști nimic sau nu putem cunoaște nimic despre o anumită temă. Lucrarea noastră schițează în primul rând problema, după care prezintă externalismul epistemic – o metodă cunoscută în filosofia analitică contemporană, ce are rolul de a rezolva problema.
Works of Art and Mere Real Things Arthur C. Danto and the Analytical Philosophy of Art
My paper is devoted to an exposition of Arthur C. Danto's philosophy of art. In The Transfiguration of the Commonplace Danto is seeking for and trying to capture the essential nature of art. Danto's well-known thought-experiment based on indiscernible works of art and mere real things proves: the distinguishing characteristics of art are not something that can be detected perceptually, so the correct definition of artwork cannot contain perceptual properties. In my paper I examine both Danto's theory of art focusing on non-manifest, non-perceptual properties of artworks and the most important rivals of Danto's theory: the wittgensteinian view of art (the essence of art is not definable, art is an open concept), the institutional theory of art, the theory of aesthetic distance, the affective theory of art, and last but not least the theory which has the most famous intellectual career in the history of philosophy, the mimetic theory of art.
Opere de artă și lucruri obișnuite Arthur C. Danto și filosofia analitică a artei
Studiul este devotat interpretării filosofiei artei de către A. C. Danto. În The Transfiguration of the Commonplace Danto caută și încearcă să capteze natura esențială a artei. Experimentul de gândire binecunoscut, bazat pe opere de artă de nedeslușit și pe lucruri obișnuite, demonstrează următoarele: caracteristicile distinctive ale artei nu pot fi detectate perceptual, deci definiția corectă a operei de artă nu poate conține proprietăți perceptuale. În lucrare examinăm deopotrivă teoria despre artă a lui Danto concentrată pe proprietățile non-manifeste, nonperceptuale ale operelor de artă precum și cei mai importanți rivali ai teoriei: concepția wittgensteiniană despre artă (esența artei nu e definibilă, arta este un concept deschis), teoria instituțională a artei, teoria distanței estetice, teoria afectivă a artei și în cele din urmă dar nu în ultimul rând, teoria care a făcut cea mai faimoasă carieră intelectuală în istoria filosofiei, teoria mimetică a artei.
Political Obligations: the Problem of Particularity
The paper proposes a specific account of political obligation. It starts with discussing the criteria that any successful theory of political obligation must satisfy. Then it proceeds to present the three most important contemporary theories of political obligation, and discusses their respective strengths and weaknesses in terms of the criteria stated in the introduction. It singles out the so-called natural duty account, which the author considers to be superior to its rivals, and examines how this theory may deal with the difficulty – the so-called particularity requirement – that is generally assumed to be the major weakness of theories of this sort. Finally, it proposes an argumentative strategy with which the natural duty theory of political obligation can successfully deflect the particularity difficulty.
Obligații politice: problema particularității
Lucrarea propune o descriere specifică a obligației politice. Începe cu discutarea criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească orice teorie de succes a obligației politice. Continuă cu prezentarea a trei dintre cele mai importante teorii contemporane ale obligației politice, discutând punctele forte și punctele slabe în termenii criteriilor enunțați în introducere. Evidențiază așa-numita explicație a datoriei naturale, pe care autorul o consideră superioară rivalelor sale și examinează modul în care această teorie se relaționeză cu dificultatea – așanumita cerință a particularității – care se presupune în general a fi principala slăbiciune a teoriilor de această natură. În final propune o strategie argumentativă prin care teoria datoriei naturale a obligației politice poate devia dificultatea particularității.
Ferenc Huoranszki's Analytical Metaphysics
In my essay I review Ferenc Huoranszki's book Modern metafizika (Osiris Kiadó, Budapest, 2001). I list here shortly the points of the book I criticize in detail in my essay.
1. According to Huoranszki the logical empiricists hold that metaphysical statements are meaningless because they are not verifiable empirically. I think that it is not what they really meant. 2. He suggests that the modern metaphysics originated with the criticism of logical empiricism. I think that it did with the modal logic. 3. His presentation of the realist's criteria to differentiate between laws of nature and accidental generalizations has a gap. 4. I argue that Reichenbach's example does not work against the logical empiricists' concepkellék tion of laws. 5. Huoranszki uses ambiguously the words "law" and "support". 6. His account of the realist theory of the laws of nature is circular. 7. It is not clear what he means by "causal connection" in his argument against Hume's theory of causal connection. 8. His analysis of historical contrafactual statements is unconvincing. 9. He accepts some theses of Lewis's theory of causality he rejected in his criticism of Hume's theory. 10. I criticize his proof of the existence of possible worlds on the basis of the existence of the laws of nature. 11. His argument against set nominalism is incompatible with his points about vague identity of objects. 12. I criticize his reconstruction of Gibbard's arguments of contingent identity.
Metafizica analitică a lui Ferenc Huoranszki
În acest eseu analizăm cartea lui Ferenc Huoranszki Modern metafizika (Ed. Osiris, Budapesta, 2001). Iată pe scurt aspectele criticate în detaliu: 1. Potrivit lui Huoranszki empiriștii logici susțin că formulările metafizice sunt lipsite de sens pentru că nu pot fi verificate empiric. Noi credem că aceștia nu intenționau să spună acest lucru. 2. El sugerează că metafizica modernă își are originea în critica empirismului logic. Noi suntem de părere că este vorba despre logica modală. 3. Prezentarea criteriilor realistului pentru a diferenția între legile naturii și generalizări accidentale este incompletă. 4. Discutăm faptul că exemplul lui Reichenbach nu funcționează împotriva concepțiilor despre legi a empiriștilor logici. 5. Huoranszki folosește ambiguu noțiunile de „lege" și „suport". 6. Descrierea sa despre teoria realistă a legilor naturii este circulară. 7. Nu este clar ce înțelege prin „legătură cauzală" în argumentul său contra teoriei lui Hume despre legătura cauzală. 8. Analiza sa despre formulările istorice contrafactuale este neconvingătoare. 9. El acceptă unele teze ale teoriei cauzalității a lui Lewis, pe care le respinge în critica teoriei lui Hume. 10. Criticăm dovada pe care o face despre existența unor lumi posibile pe baza existenței legilor naturii. 11. Argumentul său contra tendinței nominalismului este incompatibil cu viziunea despre identitatea vagă a obiectelor. 12. Criticăm reconstrucția în versiunea sa a argumentelor lui Gibbard despre identitatea contingentă.
Mappa
Adequate Words and the Things – the Analytical Language of John Wilkins
This paper focuses on John Wilkins' Essay Toward a Real Character and a Philosophical Language. Following Foucault's The Order of Things, I attempt to outline the mid-seventeenth century milieu from which Wilkins' plan to construct a universal language emerged. I try to show that the principal achievments of the Essay are contained in the Tables, "containing a regular enumeration and description of all […] things and notions". The paper concludes that the philosophical intuition according to which such a systematization is possible and desirable should probably be abandoned.
Cuvintele adecvate și lucrurile – limbajul analitic al lui John Wilkins
Lucrarea se concentrează asupra Essay Toward a Real Character and a Philosophical Language de John Wilkins. Urmând The Order of Things de Foucault, încercăm să schițăm atmosfera de la mijlocul secolului al 18-lea, când s-a născut planul lui Wilkins de a construi un limbaj universal. Încercăm să arătăm că principalele realizări ale Eseului sunt cuprinse în tabelele ce conțin „o enumerație riguroasă și o descriere a tuturor lucrurilor și noțiunilor". Lucrarea se sfâr- șește cu ideea că intuiția filosofică potrivit căreia o asfel de sistematizare este posibilă și dorită ar trebui probabil abandonată.
Frege and the Julius Caesar-problem
The aim of Frege's logicism was to define the natural numbers by giving a purely logical foundation – the main ideas were described in Die Grundlagen der Arithmetik in 1884, the precise and formal logical elaboration was given in Die Grundgesetze der Arithmetik. This magnificant work unfortunately proved to be inconsistent, as shown by Russell's paradox. In this paper we consider a weaker definition proposed in the Grundlagen, which provides a consistent foundation of the arithmetic. However, this definition was not satisfactory for Frege, leaving open the following question: are number 0 and Julius Caesar the same? We analyze this problem and show why it really makes sense. The question turns out to be a cardinal difficulty concerning the concept of the numbers, showing the borders of definibility: logic is insufficient to ensure 0 and Julius Caesar to be different
Frege și problema Iulius Caesar
Scopul logicismului lui Frege a fost să definească numerele naturale oferind un fundament strict logic – principalele idei au fost descrise în Die Grundlagen der Arithmetik în 1884, iar prelucrarea formală și precisă în Die Grundgesetze der Arithmetik. Această lucrare magnifică s-a dovedit din nefericire inconsistentă, precum arată paradoxul lui Russell. În lucrarea de față ne oprim asupra unei definiții mai puțin rezistente, propusă în Grundlagen, care demonstrează un fundament consistent al aritmeticii. În orice caz, definiția nu a fost mulțumitoare pentru Frege, lăsând fără răspuns întrebarea: sunt numărul 0 și Iulius Caesar identici? Noi analizăm această problemă și arătăm de ce este coerentă. Ea se dovedește a fi o dificultate de bază privitoare la conceptul numerelor, arătând limitele definibilității: logica este insuficientă pentru a ne asigura că 0 și Iulius Caesar sunt diferiți.