Egyén, állam, közösség
The Individual, the State, and Ethnic Communities in Political Theory
See Vernon van Dyke: The Individual, the State, and Ethnic Communities in Political Theory. World Politics, Vol. 29/3. (1977), 343–369.
Individul, statul și comunitățile etnice în teoria politică
Vezi Vernon van Dyke: The Individual, the State, and Ethnic Communities in Political Theory. World Politics, Vol. 29/3. (1977), 343–369.
Political and National Identity
In this research the notion of political community is based on the opposition between Carl Schmitt's "friend–enemy" concept in contrast with the traditional contractual theory, stating that individuals have priority in community. In the historical process of political communities "our–worlds", developing independently of the individual, are determinative. A utilizable description of these ones could be the historical-political semantics, explained by Koselleck in the "asymmetric counterconcepts" theory. This research suggests by means of Schmitt and Koselleck's ideas, a pattern composed by three elements in order to help interpreting the national community as political community.
Identitate politică și identitate națională
În acest studiu noțiunea comunității politice este bazată pe opoziția conceptuală „prieten–dușman" a lui Carl Schmitt față de tradiția contractualistă în care comunitatea este fondată pe întâietatea indivizilor. În procesul istoric al comunităților politice sunt decisive „universurile noastre" care se dezvoltă independent de individ; o descriere utilizabilă a acestora poate fi semantica istorico-politică explicată în concepția lui Koselleck în teoria contraconceptelor asimetrice. Lucrarea propune, cu ajutorul ideilor lui Schmitt și Koselleck, un model alcătuit din trei elemente, pentru interpretarea comunității naționale ca și comunitate politică
The Question of Community in the Communitarian and Traditional Discourse
The starting point of this research is the assumption that philosophical communitarist discourse as well as juridical discourse about communitarian rights represent two sides of the same phenomenon. That is, when the European Union was founded, the ideological basis of the liberal democracies about human and individual rights, seemed to be insufficient. That is why we need to return to the community elements of culture and tradition that will ensure a real autonomy.
Problema comunității în discursul comunitarist și în cel tradițional
Studiul pornește de la ipoteza că discursul filozofic comunitarist, ca și discursul juridic despre drepturile comunitare, reprezintă două fațete ale aceluiași fenomen. Este vorba despre faptul că, la înființarea Uniunii Europene, baza ideologică a democrațiilor liberale referitoare la drepturile omului și ale individului, pare a fi insuficientă. Prin urmare este nevoie să ne întoarcem la elementele de comunitate din cultură și tradiție, care asigură posibilitatea realei autonomii.
In Defence of Contractualism. On Reducibility of Collective Rights to Individual Rights
This lecture is a criticism on the introductory study of this volume, Vernon van Dyke's article titled The Individual, the State, and Ethnic Communities in Political Theory. However, van Dyke offers a correct, well-ordered list of the important problems of the world of modernity, by the opinion of the author his interpretation of them and the solution offered by him are useless ones. The central concept of van Dyke's article is a kind of collective right, irreducible to the rights of individuals. Van Dyke's point of view is identified as a communitarian criticism of modernity in the first part of the lecture. The author has "community", "group", and "ethnic community" in the second part; incomparability of van Dyke's historical and political instances is demonstrated in the third part. The main problem of van Dyke's proposal for initiation of collective rights, irreducible to the rights of individuals is the plurality of groups, authorized for these rights. If one cannot define a well-ordered hierarchy of authorized communities – van Dyke cannot do it –, the rights of these authorized communities (that of language-based, religion-based ones, etc.) collide each other. Priority is provable only by asking individuals' opinions on their preferences about the elements of their identity, which is equal with reductibility of collective rights to the rights of individuals.
În apărarea contractualismului. Reductibilitatea drepturilor colective la drepturi individuale
Lucrarea este o critică a studiului introductiv din acest volum, articolul lui Vernon van Dyke intitulat The Individual, the State, and Ethnic Communities in Political Theory. În opinia autorului, deși van Dyke oferă o listă corectă, ordonată a celor mai importante probleme din lumea modernității, interpretarea acestora și soluția oferită sunt inutile. Conceptul central al articolului lui van Dyke este un fel de drept colectiv, ireductibil la drepturile indivizilor. În prima parte a lucrării, punctul de vedere al lui van Dyke este identificat ca o critică comunitaristă a modernității. În partea a doua autorul arată lipsa definițiilor exacte ale conceptelor deseori folosite de van Dyke, precum "comunitate", "grup", "comunitate etnica"; imposibilitatea de a compara între secvențele istorice și cele politice la van Dyke este demonstrată în partea a treia. Principala problemă a propunerii lui van Dyke pentru inițierea drepturilor colective, ireductibile la drepturile individului, este pluralitatea grupurilor autorizate pentru aceste drepturi. Dacă nu putem defini o ierarhie bine structurată a comunităților autorizate – van Dyke nu poate –, drepturile acestora (bazate pe limbă, religie etc.) se ciocnesc. Prioritatea poate fi dovedită doar cerând părerile indivizilor despre preferințele lor asupra elementelor identităților proprii, ceea ce este egal cu reductibilitatea drepturilor colective la drepturi individuale.
The Pattern of National Minority in the Light of Individual, State and Community
This paper analyses first the problem of normative meaning assignment to the notions of community, namely how we can discuss "real" communities versus "illusorical" ones. Secondly it presents the relation between community and national state, with emphasis on the creative process of collective analogy and on the socializing structures of the individual. It also stresses the notion of the national pattern and of the minority national pattern that describe the multiple meaning relations between the individual and national community. An important conclusion is that by experiencing the national pattern we found ourselves as part of all the relations because we are in a relation not chosen by us but still ours. Then, it analyses two trends in political philosophy: liberal nationalism and postnationalist philosophy with focus on the constitutional patriotism. Here it takes into account their relations towards the state, the market and the community. As about liberal nationalism, the author criticizes the fact that this theory uses complete socializing formulas. It also reproaches to postnationalist philosophy that it postulates "the beginning" and "the end" of the nation, something we can understand only in a specific pattern of the history of philosophy. It concludes in that the notion of the national minority pattern offers more complex answers to the question of individual socializing, nation and ethnicity.
Modelul națiunii minoritare din perspectiva individului, a statului și a comunității
Lucrarea analizează în primul rând problema atribuirii de sensuri normative noțiunii de comunitate, respectiv în ce sens putem vorbi despre comunități „reale" versus comunități „iluzorii". Continuă cu prezentarea relației dintre comunitate și stat național, accentuând procesele de creare ale analogiei colective și structurile de socializare ale individului. Subliniază noțiunea modelului național și al celui național minoritar cu ajutorul cărora se pot descrie relațiile cu multiple sensuri dintre individ și comunitate națională. O concluzie importantă este că, prin trăirea modelului național, ne regăsim pe noi înșine ca parte a sumei relațiilor, deoarece ajungem într-o situație care nu a fost aleasă de noi, dar care totuși ne aparține. Mai apoi sunt analizate două tendințe din filozofia politică: naționalismul liberal, respectiv filozofia postnaționalistă cu accent pe patriotismul constituțional. Aici se ține cont de raportul acestora față de trioul stat–piață–comunitate. În ceea ce privește naționalismul liberal, autorul critică faptul că teoria presupune formule complete de socializare. Filozofiei postnaționaliste îi reproșează faptul că postulează „începutul" și „sfârșitul" națiunii, ceea ce putem înțelege doar într-un cadru specific istoriei filozofiei. Concluzia finală este că noțiunea modelului de națiune minoritară oferă răspunsuri complexe privind socializarea individuală, națiunea și etnicitatea.
An Outline of the History of Philosophical Ideology of Territorial State
This paper analyses the possibilities of setting up, obtaining and sovereign controlling of the political space as well as its economic, juridical, military and social circumstances, having as starting point that definition of the state concentrated upon the territory seen from the common law and the political theory angles. The fundamental method chosen to tackle this problem is the sociological one. The territorial state removed from its political life the political alternatives, the mercantile cities, nomadism and the idea of empire. Not accidentally these notions reappeared this time using the prefix "neo" in the international relations theory in the 21st century. Following the world globalization process, traditional relations disintegrate and new functional political communities arise, demolishing the artificially sustained and set up competence of the national state. The idea of the national state's unlimited sovereignty is not able to ensure the political freedom whose real condition is the active opposition of the corporations and institutions to political power. It is really difficult to set up ethnical corporations having powerful influence at the level of the national state mixed up ethnically. The European Union could be such an intermediary forum where statistical differences of the national state are ideally rewarded. Our work attempts to solve this problem on long term and at international level.
Însemnări despre istoria ideologiei filozofice a statului teritorial
Lucrarea se ocupă de modalitățile de formare, de posesiune și de control suveran al spațiului politic precum și de condițiile economice, juridice, militare și sociale ale acestuia, pornind de la definiția teritorială a statului formulată în dreptul comun și în teoria politică. Metoda fundamentală de abordare a temei este cea sociologică. Statul teritorial a scos de pe scena vieții politice alternativele politice, orașele negustorești, nomadismul și ideea imperiului. Aceste noțiuni nu au revenit din întâmplare cu prefixul „neo" în teoriile relațiilor internaționale din secolul 21. În urma proceselor mondiale de globalizare se rup relațiile tradiționale și apar în paralel noi comunități politice funcționale, demolând competența formată și susținută artificial de statul național. Ideea suveranității nelimitate a statului național nu poate asigura libertatea politică a cărei condiție adevărată este opoziția activă a corporațiilor și instituțiilor inserate față de puterea politică. Totuși, se pare că este puțin probabilă înființarea corporațiilor etnice utile politic la nivelul statului național mixt din punct de vedere etnic. Uniunea Europeană ar putea fi un astfel de forum intermediar unde diferențele statistice din statul național s-ar compensa în mod ideal. Lucrarea caută rezolvarea problemei pe termen lung și la nivel internațional.
Diaspora and Makkai's Dilemma
From the community's viewpoint, the problem of diaspora is a nationalstrategic question but its political priority has as result its treating like a political and not professional issue. Not the phenomenon, the process itself, which many consider to know well under all aspects, deserves our attention but responsibility and moral dimension: who does or does not do anything about diaspora. Diaspora and the phenomenon of diaspora is an environment predisposed to assimilation, a process whose effect is language conversion, culture desertion or ethnic adaptation. Living in diaspora the individual does not integrate in local community's life with the genuineness ensured by that homogenous cultural environment. Diaspora may be named the environment where the process of alternating a language or a culture seems natural while it never is. Alterity manifests itself in the form of social pressure whose undertaking implies awareness. Makkai's theory of the existence paradox according to which life in the minority is not dignified for man, but which is decisive for the Hungarian inhabitants from Transylvania, represents a recurring open or hidden polemic topic that goes back into the '30 but at present it may be reinterpreted by reference to diaspora. Makkai did not formulate the problem of all minorities and of the man living in minority either. But in what connection with historical diasporas is concerned, this dilemma will certainly be referred to in future.
Diaspora și dilema Makkai
Din perspectiva comunității, problema diasporei este o întrebare naționalstrategică, dar prioritatea sa politică are ca rezultat tratarea ei ca o problemă politică și nu ca una profesională. Nu fenomenul, procesul în sine, despre care mulți cred că-l cunosc sub toate aspectele, merită atenție, ci responsabilitatea, dimensiunea morală: cine ce face sau nu face în legătură cu diaspora. Diaspora și fenomenul diasporizării reprezintă un mediu cu înclinare spre asimilare, respectiv un proces al cărui rezultat final poate fi schimbarea limbii, părăsirea culturii sau adaptarea etnică. În diasporă individul nu se integrează în viața comunității locale cu o naturalețe asigurată de mediul cultural omogen. Diaspora poate fi numită acel mediu în care procesul alternării de la o limbă sau de la o cultură la alta pare firesc, deși nu este. Alteritatea se manifestă ca o presiune socială a cărei asumare presupune conștientizare. Teoria lui Makkai despre paradoxul existenței – de o mare importanță pentru maghiarimea din Transilvania –, conform căreia existența minoritară este nedemnă, reprezintă un repetat subiect de polemică încă din anii '30 și poate fi reinterpretată în raport cu diaspora. Makkai nu a formulat problema tuturor minorităților și nici cel al cetățeanului minoritar în general. Dar în legătură cu diasporele autohtone cu siguranță că această dilemă nu va putea fi ocolită în viitor.
A Downcast Life. István Bibó about Life in the Minority
Bibó's ideas of life in the minority may be interpreted by means of his theory about nation foundation in Central-Eastern Europe. National modern developing awareness could not find the appropriate political frame to form their national states. As for the imperial territories populated by mixed nations, there competed more than one. This would be the essence of Bibó's theory. Consequently nations' susceptibility that formerly led to their minority status, became an impediment for democracy. We have to mention two categories in Bibó's work: life of peasants and life in the minority. There are important structural and content similarities between these two categories. Using this comparison our paper tries to reconstitute Bibó's theory of life in the minority.
Viață deprimată. István Bibó despre viața în minoritate
La baza interpretărilor privind ideile lui István Bibó despre existența minoritară stă concepția lui despre formarea națiunilor din Europa Centrală și de Est. Conștiințele naționale moderne și în plină dezvoltare nu și-au găsit cadrul politic potrivit pentru a-și întemeia propriile state naționale. Iar pentru teritoriile imperiale cu populație mixtă concurau mai multe conștiințe naționale. Aceasta ar fi esența concepției lui István Bibó. Prin urmare, suspiciunea față de națiunile care în final au ajuns în stare de minoritate, a devenit un obstacol în fața democratizării. Profitând de faptul că în opera lui Bibó existența țărănească și existența minoritară sunt două categorii care arată asemănări semnificative în privința structurării și conținutului lor, lucrarea încearcă să reconstituie concepția lui Bibó despre existența minoritară.
The Use of Mother and Foreign Tongues in Community
This paper's intention is to attempt measuring by experimental means the notion of bilingvism. That researcher's work who uses empirical methods is rendered more difficult by the fact of a great content diversity, when it is impossible to compare the competence achieved in using a second language with that of those who speak this language as their mother tongue. Logic, more precisely the propositional calculus allows modeling a language so that this comparison may be done.
Utilizarea limbii materne și a limbii străine în comunitate
Scopul lucrării este încercarea de a măsura experimental noțiunea de bilingvism. Munca cercetătorului care utilizează mijloace empirice este pusă în dificultate în cazul unei mari diversități de conținut, când este imposibil să se compare competența obținută în folosirea unei a doua limbi și competența celor care vorbesc această limbă ca limbă maternă. Logica, mai precis calculul propozițiior permite modelarea limbii astfel încât aceste comparații se vor putea executa.
Mappa
Under the Sign of National Culture Building. Imre, Palágyi, Pekár and the Idea of "National Philosophy"
This paper compares the concepts of nation of three outstanding personalities from the turn of the centuries: the pedagogue Sándor Imre, the philosopher Menyhért Palágyi and the aesthete Károly Pekár. The author does his best to answer the question which the arguments and the premises that would help the three authors to set up the basis of national culture are. What the term used to denominate "nation" is (and how it is influenced by philosophical ideas or by a determinative system of premises), how they argue the opening or closing of a national culture, what the ideological–political conclusions derived from their concepts are; and finally how these authors integrate themselves into the tradition of national Hungarian philosophy respectively how they succeed in creating a complex program of national philosophy as a consequence of the presupposition or denial of a close relation between nation and philosophy.
Sub semnul construirii culturii naționale: Imre, Palágyi, Pekár și ideea „filozofiei naționale"
Lucrarea compară concepțiile despre națiune a trei personalități reprezentative de la confluența secolelor: pedagogul Sándor Imre, filosoful Menyhért Palágyi și estetul Károly Pekár. Autorul se străduiește să răspundă la întrebarea care sunt argumentele și premisele cu ajutorul cărora cei trei autori încearcă să pună bazele culturii naționale. Care sunt caracteristicile termenului de națiune pe care îl folosesc (și în ce mod este influențat de idei filozofice sau de un sistem decisiv de premise); cum argumentează: cât de deschisă sau închisă este o cultură națională; care sunt concluziile ideologico-politice ce se desprind din concepțiile lor; iar în final cum se integrează cei trei autori în tradiția filozofiei naționale maghiare, respectiv cum ajung la formarea unui program complex al filozofiei naționale ca urmare a presupunerii sau negării relației strânse dintre națiune și filozofie.
Landmarks in Heidegger's Philosophical Outlook: Phenomenology, Hermeneutics and Metaphysics
Those who thoroughly follow the progress of contemporary continental philosophy inevitably come across that concept of philosophy, created by Heidegger (not without premises), which has as a reference point, in what the history of philosophy is concerned, three concepts: phenomenology, hermeneutics and metaphysics. The purpose of the author's research is to present these three concepts that may be understood as dimensions of a single complex concept of philosophy. The author's opinion is that Heidegger had elaborate a single complex concept of philosophy in spite of contradictory viewpoints and lecture themes examined in the period between 1919 and 1930 do not reflect it. Most often the researchers explain this elaboration of the concept by Heidegger's according uttermost importance to the question of the being although his early textbooks obviously demonstrate that he did not always associate so closely the problem of the essence and the purpose of the philosophy with the successful elaboration of the question of the being. Consequently the author searched for a less sophisticated and more comprehensive standpoint of this concept as seen in the epoch. Therefore the most appropriate would be the problems of philosophy's self-definition and selfreflection, which are the most important characteristics of philosophy, too. From this viewpoint Heidegger's philosophy may be interpreted as a hermeneutics of philosophical experience.
Puncte de referință în concepția despre filozofie la Heidegger: fenomenologie, hermeneutică și metafizică
Cine urmărește cu atenție dezvoltarea filozofiei continentale contemporane, se lovește inevitabil de acea concepție despre filozofie, creată de Heidegger (nu fără premise) care are ca puncte de referință trei noțiuni de mare importanță în istoria filosofiei: fenomenologia, hermeneutica și metafizica. Scopul cercetărilor autorului este prezentarea acestor trei noțiuni care, la Heidegger, pot fi înțelese ca dimensiuni ale unei singure concepții complexe despre filosofie. Părerea autorului este că această concepție este una unitară, în ciuda punctelor de vedere și a tematicilor divergente și complexe, abordate de Heidegger în însemnările și cursurile sale din perioada cercetată (1919–1930). De cele mai multe ori cercetătorii explică unitatea concepției prin punerea în prim plan a întrebării privitoare la ființă, deși reiese evident din textele cursurilor timpurii că Heidegger nu asocia întotdeauna atât de strâns problema esenței și scopului filozofiei cu succesul elaborării întrebării privitoare la ființă. De aceea autorul a căutat un punct de vedere „mai simplu" și „mai comprehensiv" pentru interpretarea noțiunii heideggeriene despre filozofie în epoca cercetată. Astfel, cel mai potrivit ar fi problematica autodefinirii și autoreflexiunii filozofiei care este totodată una din cele mai importante caracteristici ale filozofiei. Din această perspectivă filozofia lui Heidegger poate fi interpretată ca o hermeneutică a experienței filosofice.
Recenzió